Pr Seraphim Rose

 

Inapoi

 

"E mult mai tarziu decat iti inchipui, frate!  

Grabeste-te sa savarsesti lucrarea Domnului!"

(Parintele Seraphim)  

La 13 august 1934, la San Diego, in California, intr-o familie tipica de americani protestanti, vedea lumina zilei Eugene Dennis Rose, viitorul Parinte Seraphim.

Copilul a vadit de timpuriu anumite inclinatii spre matematica si stiinte in general; micul "geniu", cum il decretasera cei apropiati, nu va face insa cariera stiintifica, ci se va simti chemat, inca de pe bancile colegiului (Pomona, Califor­nia), spre o cunoastere mai inalta, opusa materialismului si pozitivismului din jurul sau. Nici mediul religios in care fusese crescut, cu moralismul lui formal si cu individualismul lui desacralizat, nu-i poate satisface setea spirituala.

Studiaza o vreme filosofia occidentala, dar descopera in ea o noua cale infundata. Mult mai esentiala se dovedeste intalnirea cu vechea intelepciune a Orientului, invata atat chineza veche, cat si chineza moderna; licentiat in limbi orientale, isi continua pregatirea la Academia de Studii Asiatice din San Francisco, in acest mediu academic il cunoaste pe filosoful taoist Giming Shien, cu care face munca de cercetare si tradu­cere pe vechi texte chinezesti (Tao Te King). Obtine titlul de master la Berkeley - California si pare destinat unei stralucite cariere de orientalist.

Intre timp, o influenta puternica exercita asupra sa si opera lui Rene Guenon, de la care retine mai ales, dincolo de ideea unitatii polimorfice a Traditiei, valoarea aderarii la forma ortodoxa a unei religii, oricare ar fi acea religie. Astfel ajunge sa-si puna problema Ortodoxiei crestine (pe care, in mod destul de curios, Guenon insusi mai degraba o ignorase) si traieste revelatia unica a miracolului rasaritean. Sa-i ascultam insa propria marturisire:

"De ani intregi, pe cale livresca, eram incantat sa ma consider 'deasupra traditiilor' si, in acelasi timp, oarecum credincios fiecareia dintre ele...

Pasind prima oara intr-o biserica ortodoxa (una ruseasca, de la San Francisco), nu-mi pusesem in gand decat sa iau pulsul unei alte «traditii», amintindu-mi ca Guenon (sau unul dintre discipolii acestuia) indicase Ortodoxia ca pe forma cea mai autentica a religiei crestine.  

Mi s-a intamplat insa acolo ceva ce nu mai traisem niciodata, desi vazusem multe temple orientale, mai ales buddhiste: inima mi-a spus dintr-o data ca eram «acasa», ca zbuciumul cautarilor mele luase sfarsit!

Imi scapau in mare parte semnificatiile ritualului, iar slujba - intr-o limba ce-mi era complet straina - mi se paru nu doar obscura, ci de-a dreptul ciudata. Cu toate acestea, am inceput sa iau parte la slujbele ortodoxe din ce in ce mai des, straduindu-ma sa invat, incetul cu incetul, cate ceva din limba si obiceiuri. Traiam fascinatia Ortodoxiei crestine, dar inca eram tributar principiilor mele guenoniste, ce sustineau autenticitatea tuturor traditiilor spirituale.

Totusi, in urma contactului direct cu Ortodoxia si cu crestinii dreptcredinciosi, in constiinta mea s-a lamurit ideea ca Adevarul, pe care-l cautasem cu atat de indelungata fervoare, era mai mult decat un concept abstract, de ordin mental; il simteam tot mai mult ca pe ceva personal - ba chiar ca pe o Persoana - ce se adresa direct inimii mele, provocandu-ma la iubire. Asa L-am intalnit pe Hristos".  

Eugene Dennis Rose a fost primit in Biserica Ortodoxa in luna februarie a anului 1962, cind inca nu implinise 28 de ani. Va marturisi mai tarziu ca, la prima impartasanie, Sfintele Taine i-au lasat in gura o dulceata dumnezeiasca, pe care a simtit-o vreme de o saptamana.  

La San Francisco se ostenea pe atunci, intru mare stralucire duhovniceasca, Arhiepiscopul Ioan Maximovici, unul dintre cei mai sfinti oameni ai secolului XX, ascet "nebun intru Hristos" si ierarh facator de minuni, mare ocrotitor al orfanilor si al necajitilor, caruia i se dusese vestea in lumea intreaga. Tanarul convertit se bucura de darul lui Dumnezeu de a-l avea calauza in "buna mireasma" a Ortodoxiei pe acest om ingeresc, care s-a mutat la cele vesnice in 1966.  

Ajuns la cunostinta Adevarului, Eugene Dennis Rose si-a pus intreaga viata in slujba propovaduirii lui, intr-o lume pascuta de dezduhovnicire si haos, pe care a certat-o si a pilduit-o ca un adevarat prooroc.

Legand prietenie cu un tanar rus, Gleb Podmosenski, intemeiara impreuna o fratie misionara pusa sub obladuirea celui dintai sfant ortodox al lumii americane, Herman din Alaska. Deschisera o librarie la San Francisco si scoasera — cu mijloace putine si cu osteneala multa - revista The Orthodox Word ("Cuvantul Ortodox").  

Trei ani dupa moartea Arhiepiscopului Ioan, cei doi se retrasera intr-un loc pustiu si izolat din zona muntoasa a Californiei, Noble Ridge, unde traira in aspra sihastrie, refacand experienta anahoretilor de odinioara. Dupa un an fura tunsi in monahism: Eugene sub numele Sfantului Serafim din Sarov, iar Gleb sub cel al Sfantului Herman din Alaska.

Monahul Seraphim isi construi de unul singur o chilie in inima padurii, cufundandu-se in rugaciune si in studiul Sfintilor Parinti. Ajunsese un desavarsit practician al rugaciunii inimii si sunt marturii ca in mai multe randuri intrase in legatura cu lumea de dincolo (si indeosebi cu parintele sau duhovnicesc, raposatul Ioan, cel numarat cu sfintii).

Desi, asemenea Sfantului Serafim din Sarov, se simtea adanc legat de frumusetile Firii si de toate vietatile lui Dumnezeu, bucurandu-se de fiecare zi petrecuta in sihastria de la Noble Ridge, pe care o primea ca pe o binecuvantare, a avut mereu sentimentul ca nu-i decit un simplu pelerin prin lumea aceasta, pregatindu-se in tot ceasul pentru viata de apoi.  

De acolo, din munte, Seraphim Rose facu sa se reverse in lume un adevarat torent de publicatii (cei doi dusesera cu ei, inca de la inceputurile pustniciei lor, masinile tipografice): a scris, a talmacit, a cules, a multiplicat, a tiparit si a raspandit prin cei binevoitori reviste si mai ales carti a caror insemnatate si actualitate apar tot mai pregnante in constiinta posteritatii: o opera teologica si mistica de o inalta tinuta intelectuala, dar si de o mare forta marturisitoare, deschizand zarile de lumina ale Traditiei crestine si ortodoxe ratacitei si sfasiatei modernitati, fara a-i ignora problematica si provocarile, in vorbirea si in scrisul lui Seraphim Rose se intalneau religia si cultura, spiritul si stiinta, intr-o mare sinteza apologetica, de limpezimi si avan­turi hrisostomice.

Neingaduindu-si nici o clipa de ragaz, il mistuia dorinta de a pune Adevarul, de la radacinile si in toata plenitudinea lui, la indemana omului contemporan - "pana mai este vreme", infiorat de presimtiri apocaliptice, obisnuia sa spuna: "E mult mai tarziu decat iti inchipui, frate! De aceea, grabeste-te sa savarsesti lucrarea Domnului!".

A fost hirotonit preot in anul 1977. Desi iubea pustnicia si avea o fire mai degraba retrasa, inclinata spre meditatie si reculegere rugatoare, si-a petrecut ultimii cinci ani ai vietii intr-o sustinuta si chiar istovitoare activitate pastorala, dupa pilda mereu vie a fericitului parinte Ioan Maximovici.

Le era nespus de drag tuturor fiilor sai duhovnicesti, datorita intelepciunii sale pline de smerenie si marii sale puteri de intelegere a suferintei omenesti. Multi au fost de-a dreptul uimiti sa vada ca un om atat de furibund si de necrutator atunci cand era vorba sa scrie despre pricinile pierzaniei omului de azi, putea fi in acelasi timp atat de cald si de apropiat ori de cate ori se intampla sa aiba de-a face cu bietele victime ale acestei lumi, oricat de decazute ar fi fost ele.

O boala pe cat de neasteptata, pe atat de fulgeratoatre puse capat vietii Parintelui Seraphim, in ziua de 2 septembrie 1982. Nu implinise decat 48 de ani si arata sa fie un om in deplinatatea puterilor sale. Intins in sicriu, sub boltile bisericii modeste a manastirii [St. Herman of Alaska Brotherhood, Platina/California], fata lui iradia un fel de liniste nepamanteasca, marturisind despre pacea pe care-o aflase la bunul Dumnezeu. Atata stralucire era pe chipul acela - ca de aur curat - incat fiii sai duhovnicesti abia de putura fi desprinsi de langa sicriu. Taina mortii si a vietii de dincolo, la care care meditase adanc si despre care scrisese de-a lungul vietii lui pamantesti, nu mai avea de-acum, pentru el, nici un ascunzis¹. Putin dupa ce a fost pus in mormant, fiii lui duhovnicesti prinsera sa dea marturie despre multe lucruri minunate savirsite cu ajutorul parintelui lor, chiar din lumea de dincolo.  

In cei peste zece ani de la moartea sa [in septembrie 2002, se implinesc chiar douazeci], scrierile Parintelui Seraphim Rose au cunoscut o mare raspandire si au avut un viu ecou in toata lumea crestina [celor publicate in timpul vietii adaugandu-li-se numeroase pagini postume]. Traduse destul de repede in mai multe limbi, ele au preschimbat nenumarate vieti si destine, aducandu-le pe fagasul adevarului dumnezeiesc, in Uniunea Sovietica, chiar si pe vremea cand comunismul ago­nic mai interzicea inca difuzarea literaturii religioase, unele dintre scrierile sale de referinta — precum Ortodoxia si religia viitorului² , sau Sufletul dupa moarte³ , sau Descoperirea lui Dumnezeu in inima omului⁴  - circulau pe ascuns, in copii dactilografiate, ajungand sub ochii a sute de mii (si poate chiar a milioane) de oameni.  

O data cu incetarea prigoanei antireligioase [1988-89], atat in Rusia, cat si in alte tari din fostul lagar comunist, cartile, brosurile si articolele sale au fost publicate in tiraje de masa, iar astazi, la Moscova cel putin, se vand pana si-n statiile de metrou. Crestinii ortodocsi americani, cand se intampla sa mearga in centre ortodoxe din Rusia sau Ucraina, sunt de obicei intrebati, inainte de orice altceva: "Il cunoasteti pe Parintele Seraphim Rose?". Prin opera sa, el este o prezenta mereu vie, din California pana-n Caucaz.  

Este adevarata lucrare dumnezeiasca faptul ca rusii zilelor noastre vad in acest american din sudul Californiei pe unul dintre restauratorii de seama ai principiilor traditionale in patria lor ravasita de materialismul si ateismul celor 70 de ani de regim comunist, Parintele Seraphim Rose aducandu-le, prin duhul scrierilor sale, o raza de speranta intr-un viitor inca atat de tulbure. Si ar fi poate vremea ca si pentru fratii sai americani - care sunt amenintati de incertitudini si primejdii inca si mai mari - mesajul lui sa se faca mai mult auzit si sa-i trezeasca sufleteste la vesnicul Adevar pe care el l-a trait plenar, marturisindu-l pana la moarte - si chiar dincolo de ea.

Fie ca samanta invataturii sale sa dea rod inmiit, iar rugaciunile sale sa uneasca intr-un duh Orientul si Occidentul celui de-al treilea mileniu crestin.

Parintele Damaschin Monahul

(in romaneste de Pr. Gheorghe Calciu)  

copie dupa: http://www.ortho-logia.com/Romanian/OccidentaliConvertiti/seraphim_rose.htm

 

1. in incheierea lucrării sale The Soul qfter Death (1980) scrisese: "Există viaţă după moarte, sau nu? In fond şi la urma urmelor, toate acestea sunt de primit doar prin credinţă. Dar şi faptul că nu mai este viaţă după moarte tot prin credinţă il primim. Pentru a fi siguri, ar trebui să meargă cineva acolo. Şi cată vreme noi inşine nu am fost acolo, unii au o credinţă prin care se bucură şi intru care săvarşesc fapte bune, pe cand alţii, aidoma demonilor, cred şi se cutremură [Iacov 2, 19]. Necredincioşii tremură cu toţii in faţa morţii şi, indiferent cate leacuri ar putea exista, sau indiferent cat de mult s-ar putea prelungi viaţa pămantească, de moarte tot nu putem scăpa. Singura izbăvire de moarte o avem prin Domnul nostru Iisus Hristos" (Seraphim Rose, Sufletul după moarte. Experienţele "post mortem" contemporane, in lumina invăţăturii ortodoxe cu privire la viaţa de apoi, traducere din limba engleză de Constantin Jinga, Editura Anastasia, Bucureşti, 1996, p. 228). [Nota ed.]  

2.  Orthodoxy and the Religion of the Future (1979); traducere romaneasca: Ieromonah Serafim Rose, Ortodoxia si religia viitorului, traducere din limba engleza de Mihaela Grosu, FEP - Tipografia Centrala, Cartea Moldovei, Chisinau, 1995. [Nota ed.]

3. Vezi mai sus, prima nota a capitolului de fata. Alta editie romaneasca (sub orice critica) aparuse in 1994 la Editura Episcopiei Romanului si Husilor (traducere de prof. Gratia Lungu, editie ingrijita de protos. Teodosie Paraschiv). [Nota ed.]

4. God's Revelation to the Human Heart (1987); traducere romaneasca: Serafim Rose, Descoperirea lui Dumnezeu in inima omului, traducere editoriala, Asociatia Filantropica Medicala "Christiana", Bucuresti, 1996. Cf. si Seraphim Rose, Nihilismul sau Radacinile revolutiei moderne. Revelatia lui Dumnezeu in inima omului, traducere de Irina Dogaru, Editura Anastasia, col. "Impasuri si semne", Bucuresti, 1997. [Nota ed. ]  

 

 

 

Pr Seraphim Rose - The signs of the end of the world_1  13 Mb / 40 kbs (! in limba engleza !)

Pr Seraphim Rose - The signs of the end of the world_2  13 Mb / 40 kbs (! in limba engleza !)